Ea m-a învățat ce înseamnă aprecierea

Cum am învățat ce înseamnă apreciere gest de apreciere

În general, îmi place să afirm faptul că de cele mai multe ori învăț din propriile experiențe. Indiferent dacă sunt pozitive sau negative, concluziile sunt mai valoroase pentru mine dacă se nasc în urma propriilor acțiuni. Dar sunt anumiți oameni care reușesc să îți definească anumite cuvinte prin simpla putere a exemplului.

Hai să îți povestesc despre ea

S-a născut în aceeași casă în care locuiește și acum. A avut o mamă foarte tânără, care la doar 16 ani o aducea pe lume. O mamă care probabil că nu era întocmai pregătită pentru o asemenea experiență. Nu i-a oferit dragoste necondiționată, așa cum nici nu a primit tot ce și-a dorit, precum se întâmplă în zilele noastre.

A fost pusă la treabă de mică. Curățenie, mâncare, iar apoi a ajuns chiar să își crească sora. Și nu te gândi că primea mulțumiri pentru asta. Ba chiar era blamată și mustrată la cea mai mică greșeală. Iar pe tot parcursul vieții a fost pusă pe al doilea plan în fața propriei surori.

La 18 ani a plecat alături de el și și-au construit propria familie. O familie bazată pe sentimente curate, într-o casă în care se rosteau în mod frecvent cuvintele ”te iubesc”. La câțiva ani a apărut pe lume primul copil, o fetiță, iar 6 ani mai târziu și un băiețel. Ea avea o direcție mult mai clară în acest moment, iar experiența cu sora ei poate că i-a servit util în acel moment.

Câțiva ani mai târziu, când copiii erau la școală, mama lui paralizează și își pierde discernământul. Urmează alți ani în care ea se ocupă din toate punctele de vedere de soacra ei. Dar trece și această perioadă.

Când credea că totul s-a liniștit și își poate vedea de viața ei, apar eu. Care printr-o succesiune de evenimente, ajung în brațele ei la 6 luni. La 6 ani ai mei, el pleacă dintre noi, mai repede decât ne-am fi închipuit. Iar apoi ea mă crește până la 14 ani.

Iar ca să vezi cum este viața, finalmente, tot ea ajunge să își îngrijească mama în ultimul ei an de viață. Și nu te gândi că a fost unul ușor…

După 67 de ani poate spune pentru prima dată în viața ei că trăiește pentru ea. Și o face și acum, cu același suflet de om simplu, dar curat.

Ajungem în prezent

A crescut 4 copii și a îngrijit doi oameni pe final de viață. Putea să nu aleagă asta, putea să plece sau să nu o intereseze. Putea să spună că își dorește o viață pentru ea, fără obligații. Dar nu a făcut-o.

Înainte să vorbim, învățăm cuvintele, înainte să le înțelegem trebuie să ni le definim.

Iar eu vreau să îi mulțumesc ei pentru că m-a făcut să înțeleg și să simt ce înseamnă cu adevărat sentimentul de apreciere.

Ea este sinonimul cuvântului apreciere în accepțiunea mea.

Sper că povestea ei te-a inspirat și pe tine, iar altruismul ei îți poate fi exemplu. Știu că ți-ai dat seama, iar eu afirm cu mândrie că ea este bunica mea 🙂 Și nu îmi dau seama dacă suma gesturilor mele a făcut-o să înțeleagă cât de mult o apreciez.

Spune-mi, te rog, ce înseamnă pentru tine aprecierea?

P.S.: am văzut campania celor de la Sissi România, anume să vorbim despre gesturi de apreciere, așa că le mulțumesc inspirație 🙂

0 Comments

Leave a Comment

Captcha * Time limit is exhausted. Please reload the CAPTCHA.